Jurnal cercetare - nr. 36 / 2012

Atunci când se vorbeşte despre descentralizarea sau despre deconcentrarea puterii, foarte mulţi oameni confundă cei doi termeni. Sau cred că sunt sinonimi, adică au acelaşi înţeles, sau atribuie unuia înţelesul celuilalt. De fapt, cei doi termeni au fiecare înţelesul său, diferenţa dintre ei fiind foarte clară.

Descentralizarea administraţiei publice se referă la procesul de creştere a autonomiei colectivităţilor locale prin transferul de noi responsabilităţi decizionale, precum şi de resurse financiare şi patrimoniale, cu respectarea principiului subsidiarităţii, reducerea cheltuielilor curente şi creşterea transparenţei în relaţia cu cetăţenii şi creşterea calităţii şi accesului la servicii publice. Cu alte cuvinte, este un proces de transfer al autorităţii şi al responsabilităţilor administrative de la administraţia publică centrală la cea locală în domeniile planificării, luării deciziilor, responsabilităţii legale şi managementului serviciilor publice.

Deconcentrarea este un proces de delegare şi exercitare al autorităţii şi responsabilităţilor administrative şi financiare de la nivel central la nivel teritorial, în cadrul aceleiaşi structuri. Serviciile publice deconcentrate ale organelor administraţiei publice centrale la nivel administrativ-teritorial se află sub conducerea prefectului, ca fiind reprezentantul Guvernului pe plan local.

Scopul proceselor de descentralizare şi de deconcentrare este de a îmbunătăţi calitatea managementului serviciilor publice, asigurând o alocare mai eficientă a responsabilităţilor şi resurselor acestuia. Astfel, nevoile cetăţenilor sunt mult mai bine servite, din cauză că ele sunt mult mai bine cunoscute la nivel local decât la nivel central.

descarca versiunea completa [pdf]