Jurnal cercetare - nr. 20 / 2012

În ciuda răspândirii largi a termenului, nu există o definiţie universal acceptată a conceptului de persoană expusă politic. O definiţie larg răspândită este cea dată de A Treia Directivă cu privire la Spălarea de Bani a Uniunii Europene. O definiţie similara este cea dată de către Grupul de Coordonare Comună a Spălării Banilor, la fel ca şi cele conţinute de cele 40 de Recomandări ale FATF şi de cele 9 Recomandări Speciale cu privire la Finanţările Teroriste. În România, definiţia acceptată este cea dată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002.

În esenţă, persoanele expuse politic sunt persoane care se află sau au fost recent în poziţii publice importante, sau care sunt rude sau prieteni cu persoane care ocupă şi ele astfel de funcţii. Aceste persoane sunt expuse unui risc semnificativ de corupţie, în special în ceea ce priveşte mita şi spă-larea de bani, datorită, printre altele, accesului lor la fondurile publice şi la bugetele de stat, şi presiunilor şi influen-ţelor politice. De aceea, ele sunt supuse unei supravegheri mai atente decât alte persoane aflate în funcţii publice. În Ro-mânia, ca şi în Marea Britanie, o persoană nu mai este considerată a fi o persoană expusă politic la 12 luni de la părăsirea funcţiei publice ocupate.

Principala metodă de monitorizare a persoanelor expuse politic este prin intermediul băncilor. Majoritatea dintre acestea au proceduri speciale de identificare şi monitorizare continuă a peroanelor expuse politic. Astfel, pentru a accepta ca o persoană expusă politic să devină, sau să continue să fie, clientul unei bănci, este necesar ca în luarea deciziei să fie implicaţi membri ai managementului principal al băncii. Activitatea conturilor persoanelor expuse politic este supusă unei atente monitorizări, la fel ca şi tranzacţiile realizate de aceştia, cu scopul de a stabili exact sursele averii şi veniturilor acestora.

descarca versiunea completa [pdf]