Integritatea in mediul de afaceri - modele de bune practici europene

Cererea pentru o conduită integră în afaceri și standarde etice ridicate a crescut semnificativ ca urmare a crizei economice; dar ambele concepte fac deja parte de multă vreme din vocabularul mediul de afaceri. Integritatea a fost conceptul cel mai des menționat în misiunea și declarațiile de valoare ale companiilor și este “cea mai comună trăsătură citată” de către mediul de afaceri.

Cercetările au arătat că un comportament etic din partea unei companii în relația cu stakeholderii are un potențial de a îmbunătății competitivitatea prin crearea de valori comune. Îmbunătățirea înregistrată din punct de vedere al competitivității companiei este în mare parte legată de poziția puternică pe care o are o companie responsabilă din punct de vedere al încrederii consumatorilor și sustenabilității pe termen lung.

În domeniul eticii în afaceri, integritatea este trăsătura cea mai dorită spre care aspiră mediul de afaceri. Ocupă un loc central în multe declarații de valori și coduri etice ale unor companii și este o trăsătură pe care companiile sunt dornice să o spună stakeholderilor atât în cadrul companiei cât și în afara ei. Totuși, integritatea este de multe ori definită necorespunzător. Este important să fie cercetate toate fațetele integrității pentru a înțelege de ce este fundamentală în provocările cotidiene ale mediului de afaceri. Mai mult, integritatea este văzută ca o componentă esențială în construirea pe termen lung a relațiilor de succes în afaceri. Din punct de vedere etimologic cuvântul integritate își are rădăcinile în latinescul „Integritatem” care înseamnă „totalitate” sau „deplinătate”. Este calitatea de a fi „un întreg” sau „necorupt”. Integritatea poate fi definită ca principiu moral. Conceptualizarea integrității include și trăsătura morală. O persoană integră și-a dezvoltat și a aderat la un cod moral strict ce include multiple virtuți printre care onestitatea, curajul și sinceritatea. Aceste virtuți morale sunt pietrele de rezistență în interacțiunile umane; mai mult, aceste virtuți sunt dobândite și dezvoltate prin interacțiune umană. Societatea este dependentă de interacțiunile umane pentru a satisface nevoi și aceasta este conferită de înțelegerea termenului de reciprocitate. Reciprocitatea înseamnă să-i tratăm pe ceilalți cu respect și bunăvoință pentru a ne trata și ei cu același respect și bunăvoință. Integritatea nu este însă doar o virtute personală ci și o „virtute socială„. O persoană integră nu va acționa doar cu coerența valorilor și convingerilor sale morale. O persoană integră este conștientă și ține cont de nevoile societății când ia decizii. Calități precum curajul, receptivitatea, loialitatea și compasiunea permit persoanei să își păstreze integritatea în fața obstacolelor sociale ce pot avea efecte adverse asupra standardelor ei de viață.

descarcă studiul [PDF]