Jurnal cercetare - nr. 5 / 2011

Solidaritatea constă din legăturile care îi unesc pe oameni. Aceste legături pot fi bazate pe relaţii familiale, interese, nevoi şi valori morale comune, o religie comună, o etnie comună, experienţe, atitudini şi moduri de viaţă similare etc., care îi fac pe oameni să se simtă legaţi unii de alţii şi să simtă că fac parte dintr-un grup.

Solidaritatea de grup este în general considerată a exista atunci când membrii grupului se identifică ca membri ai grupului şi îşi afirmă interesele şi necesităţile comune sau atunci când membrii grupului manifestă o conştiinţă colectivă, în măsura în care aceştia sunt înclinaţi să simtă mândrie sau ruşine faţă de acţiunile grupului. Solidaritatea poate însă să apară şi între oameni care nu au nimic în comun, dar lucrează împreună pentru a atinge un scop comun sau se află într-o situaţie care îi obligă să lucreze în echipă.

Aceştia se sprijină unii pe alţi, se ajută între ei atunci când cineva se confruntă cu o problemă, se apără unii pe alţii atunci când unul sau mai mulţi dintre ei sunt ameninţaţi de un pericol, şi îşi insuflă unul altuia curajul de a depăşi obstacolele în loc de a se da bătuţi sau a fugi atunci când dau de greutăţi. Cei ce dau astfel dovadă de solidaritate nu se gândesc la consecinţele negative pe care acţiunile lor le-ar putea avea în ceea ce priveşte propria lor persoană, ci doar la binele celorlalţi.

descarca versiunea completa [pdf]