Jurnal cercetare - nr. 64/2013

Economia clasică conţine două sectoare: sectorul public guvernamental şi sectorul privat de business. Pe lângă aceste două sectoare mai există şi un al treilea sector, nici public, nici privat: aşa-numita economie socială.

Din sectorul economiei sociale fac parte trei categorii de organizaţii. În prima categorie se află organizațiile mici active la nivel local sau comunitar, finanțate modest și care depind în mare măsură de munca voluntară, mai degrabă decât munca remunerată – cum ar fi, de exemplu, asociaţile mici, societăţile civile şi grupurile mici de ajutor reciproc. În a doua categorie sunt încadrate organizaţiile formale, autonome şi non-profit, care operează şi cu ajutorul eforturilor voluntare – cum ar fi, de exemplu, asociaţiile de proprietari, organizaţiile caritabile, asociaţiile mari şi organizaţiile la nivel naţional. În a treia categorie se află companiile cu obiective în principal sociale, ale căror surplusuri sunt reinvestite în vederea atingerii acestor obiective în loc de maximizarea profiturilor – cum ar fi, de exemplu, cooperativele, trusturile de dezvoltare și uniunile de credit.

Economia socială funcţionează pe baza unor principii şi valori clare şi bine delimitate. Astfel, ea are ca scop principal îmbunătățirea calității vieții, atât a celei personale cât și a celei comunitare. Ea ajută la mărirea capacităţii indivizilor și a comunităților locale de a îşi identifica și satisface nevoile sociale și economice. Printre altele, economia socială promovează activităţile economice cu obiective sociale, cooperare şi solidaritate, mutualitate, deţinerea şi controlul în mod egal al resurselor locale de către anjajaţi şi comunitate, incluziunea socială şi economică, precum şi dezvoltarea sustenabilă.

Toate întreprinderile economiei sociale au în comun trei caracteristici importante. Prima este că toate au obiective sociale, a doua este că sunt implicate direct în producția de bunuri și prestarea de servicii locale pe o anumită piață, iar a treia că sunt organizații autonome cu structuri de guvernare și de proprietate bazate pe participarea grupurilor de părți interesate sau a administratorilor.

În general, economia socială se dezvoltă din nevoia de a găsi soluții noi și inovatoare la probleme, precum și pentru a satisface nevoile sociale care, până atunci, erau ignorate sau îndeplinite în mod nesatisfăcător de către sectoarele private sau publice. Astfel, economia socială joacă un rol distinct și valoros în crearea unei societăţi puternice, durabile şi prospere.

descarca versiunea completa [PDF]