Conceptul de "revolving door" I

În ce constă însa acest fenomen? Ei bine, termenul de “revolving door” se referă la mutarea liberă a funcţionarilor publici de nivel înalt din poziţii importante în cadrul sectorului public la locuri de muncă în sectorul privat și vice-versa. Astfel, mulţi legislatori și persoane care au făcut parte din autoritățile de reglementare devin consultanți pentru industriile pe care le reglementau înainte. În general, ei devin lobbyisti, fiind angajaţi în principal din dorinţa companiilor de a obţine acces personal la oficialii guvernamentali, de a influenţa adoptarea de legislație favorabilă lor, de a câştiga contracte guvernamentale importante în schimbul unor oferte de muncă bine plătite și de a obține informații din interior cu privire la ceea ce se întâmplă în guvern. La fel, unele persoane importante din sectorul privat sunt numite în poziţii publice cheie, strâns legate de funcţiile pe care aceştia le-au deţinut anterior, din cauza experienței lor din sectorul privat, a influenței lor în cadrul corporațiilor pe care guvernul încearcă să le reglementeze sau cu care încearcă să facă afaceri, precum şi din dorinţa guvernului de a-şi asigura sprijinul - de cele mai multe ori financiar - anumitor mari companii.

O formă a acestui concept o reprezintă „traseismul politic”, în cadrul căruia politicienii se mută de la un partid politic la altul în funcţie de interesele lor personale, chiar daca ideologiile partidelor sunt radical diferite. Se întâmplă chiar ca un politician, după ce a trecut la alt partid, sa revină la partidul căruia îi era afiliat iniţial, fără a suferi vreo repercusiune din cauza asta.

Susţinătorii acestui concept argumentează că prezenţa specialiştilor în cadrul grupurilor private de lobby sau la conducerea departamentelor publice asigură un mai mare nivel de informare a acestora atunci când trebuie luate decizii în legătură cu reglementarea domeniului în cauză. Pe de altă parte, aceste situaţii generează foarte multe conflicte de interese, ceea ce măreşte riscul apariţiei actelor de corupţie.

Peste tot în lume se încearcă găsirea unor masuri menite sa oprească acest fenomen. Din păcate, majoritatea acestora constau doar în stabilirea unei perioade de unul sau doi ani până când un fost funcţionar public poate ocupa o poziţie în industria în care a fost implicat. Alte masuri propuse includ introducerea de mecanisme de asigurare a responsabilităţii şi a răspunderii, cum ar fi o monitorizare atentă din partea guvernului şi o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile de interes public.

descarcă versiunea integrală [PDF]